| "Pentru a completa galeria portretelor celor mai importanti scriitori rusi din secolul al XlX-lea, in 1984 am decis sa ma ocup de acela dintre ei de care ma simt cel mai apropiat atat cu spiritul, cat si cu inima: Anton Cehov. De mult voiam sa scriu aceasta biografie, dar aveam retineri pentru ca demersul mi se parea dificil, in vreme ce majoritatea scriitorilor rusi au avut destine fulgurante, viata lui Cehov poate parea la prima vedere uniforma. Spun la prima vedere pentru ca, atunci cand privesti mai de aproape, esti subjugat de bogatia care se ascunde in spatele unei dominante de cenusiu, in persoana lui Cehov admir la fel de mult omul si artistul. Omul ma incanta prin modestia, rectitudinea morala, fermitatea, stoicismul sau surazator. Era sceptic, dar credea cu candoare in perfectibilitatea speciei omenesti, ii placea sa rada, dar bucuria lui avea un fond de tristete, ii placea compania femeilor, dar se temea sa-si uneasca viata cu vreuna din ele. Era generos, sociabil, dar prietenii nu il puteau cunoaste cu-adevarat. Se dedica profesiunii sale de medic cu pasiune, dar in acelasi timp, desi bolnav de tuberculoza, lucra cu inversunare la o opera literara in care nu-si punea prea mari sperante. Spunea ca peste sapte ani nu il va mai citi nimeni. Opera aceasta ii reflecta perfect caracterul. Este dominata de grija pentru adevar, pentru limpezime, pentru impartialitate, si este strabatuta de o ironie virila. [...] Arta sa este facuta din nuante, aluzii, detalii revelatoare si sfideaza analiza. Cand il citesc pe Cehov, am impresia ca un prieten foarte drag imi vorbeste in soapta. Tot timpul cat am lucrat la biografia lui, mi s-a parut ca ma aflu intr-o foarte stransa comuniune cu el. Cred ca nu am simtit niciodata fata de scriitor un acord atat de profund cu conceptia sa despre arta si viata."
Henri Troyat, Un si long chemin - Conversations avec Maurice Chavardes, Paris, Stock, 1987
|
Manuale
