In romanul publicat cu un an înainte de a se stinge din viată, E-un rege nebun în Danemarca
(parafrază a unei celebre replici din Hamlet), Dario Fo reînvie
zbuciumata epocă de la sfârÈ™itul secoÂlului al XVIII-lea, explorând
povestea controversatului rege Christian VII și a sotiei sale Caroline
Mathilde, o istorie dramatică de iubire, infidelitate È™i nebunie.
Din cronici de epocă È™i jurnale secrete, Dario Fo recompune atmosfera
strălucitoare de la Curtea regală a Danemarcei în secolul galant,
reÈ›inând deopotrivă intrigile amoroase È™i de palat ce roiesc în jurul
lui Christian VII. Facem astfel cunoÈ™tintă, rând pe rând, inclusiv prin
portretele desenate de autor, cu regina Caroline Mathilde, sora regelui
George III al Angliei, cu „Băbătia“ – regina-mamă È™i mama vitregă a
regelui–, cu medicul iluminist german Johann Struensee, cu întreaga
protipendadă a Curtii, plină de nobili retrograzi, dar È™i de figuri de
reformatori, È™i, în sfârÈ™it, cu fiul regelui Christian, Frederik V. În
spatele acestui somptuos alai, se fac simtite însă adâncile frământări
ale unei lumi pornite să redefinească „contractul social“, sub
înrâurirea ideilor iluministe. Iar, deasupra tuturor, Christian VII se
doveÂdeÈ™te un rege clarvăzător, înfăptuind, în preajma sângeroasei
Revolutii Franceze, propria sa "revolutie", fără vărsarea unui strop de
sânge: interzice tortura, aboleÈ™te legarea de glie si privilegiile
castei nobiliare, ba chiar instituie libertatea presei. Fiindcă, aÈ™a cum
spune Dario Fo, "a fi nebun nu este neapărat un rău, ba uneori nebunii
se dovedesc mai buni". |