| Pentru
a ieşi dintr-un univers concentraţionar - şi nu e neapărat nevoie să fie
un lagăr, o temniţă sau o altă formă de încarcerare, soluţia se aplică
oricărui tip de produs al totalitarismului - există soluţia credinţei.
Jurnalul fericirii, operă postumă, se alătură altora - prea puţine în literatura română - care pun probleme de conştiinţă reale.
Raporturile autorului cu Biserica sunt dramatice şi se rezolvă abia
prin consacrarea rituală, adică botezul întru ortodoxie al puşcăriaşului
Steinhardt.
Din scrisul său de totdeauna, Steinhardt apare însă nu mai puţin român şi creştin decât cei omologaţi de acte şi certificate. |