| Celebrul personaj Sherlock Holmes a prins viaţă sub pana lui sir Arthur Conan Doyle (1859-1930) în 1887, pe când doctorul Doyle îşi aÅŸtepta pacienÅ£ii în cabinetul său din Southsea. ÃŽn câţiva ani ÅŸi câteva zeci de anchete care au fermecat Anglia ÅŸi apoi lumea întreagă, detectivul s-a făcut stăpân pe o mitologie a lui (costum în carouri, ÅŸapcă, pipă, lupă ÅŸi domiciliu în Baker Street 221B), mai convingătoare chiar decât viaÅ£a unui londonez real. Holmes – campion al logicii, temperament artist, dar nu mai puÅ£in sportiv ÅŸi amator de chimie – cerceta fărădelegi complicate în tandem cu la fel de faimosul Doctor Watson – figură de medic
bonom, rotunjor, cu mare agerime socială –, care îi slujea ÅŸi de cronicar. ÃŽn 1894, odată cu excepÅ£ionalele Memorii ale lui Sherlock Holmes, sir Arthur Conan Doyle a încercat să se despartă de personajul de-acum fetiÅŸ, care-i consuma o « prea mare doză de imaginaÅ£ie », umbrindu-i orice alte scrieri.
Åži i-a confecÅ£ionat o ingenioasă dispariÅ£ie : Sherlock Holmes cade în capcana unui răufăcător diabolic, capul unei reÅ£ele infracÅ£ionale care prefigurează sistemul mafiot. Cititorii n-au acceptat însă o asemenea fatalitate, iar scriitorul, înduplecat, ÅŸi-a făcut eroul să « se întoarcă » după câtva timp, gata de noi aventuri.
|