Intr-o "cugetare" din 4 iunie 1927, Svevo afirma: "Cine citeste un roman trebuie sa aiba senzatia ca aude povestindu-i-se un lucru intamplat cu adevarat. Cu atat mai mult trebuie sa creada aceasta cel care il scrie, chiar daca stie ca in realitate nu s-a intamplat niciodata. Imaginatia este o adevarata aventura. Fereste-te sa o notezi prea repede, pentru ca o vei reda patrata si putin potrivita cu tabloul tau. Trebuie sa ramana fluida, precum viata insasi, care este si devine."
Romanele lui Svevo, Una Vita (O viata, 1892), Senilitŕ (Senilitate, 1898) si La Coscienza di Zeno (Constiinta lui Zeno, 1923) descriu o arie de interferenta intre poetica verismului (versiunea italiana a realismului si naturalismului) si orientarea mai noua, cu larga audienta europeana, a prozei de analiza psihologica, sustinuta, in ultimul roman, de interesul pentru psihanaliza. Cornel Mihai Ionescu
|
Manuale
