| „Ospiciul muzelor" este o poveste psihologicã extrem de captivantã despre nebunie ºi obsesie. Scrisã în stil postmodern, cartea pune în joc diverse planuri (avem un trio amoros, un autor enigmatic — aluzie la celebrul Thomas Pynchon? — ºi o comunitate de artiºti zãnateci, recuperându-se într-un azil pierdut de lume) ce se suprapun, asemenea unui puzzle, în care cititorul este chemat sã ia parte ca autor. Personajul central, un renumit scriitor, are o identitate incertã ºi o personalitate enigmaticã: nebun, criminal, geniu, personaj real sau invenþie? Poate cã este doar un simplu nume, care-ºi manipuleazã cu cinism din umbrã admiratorii. Sau oare ei sunt cei care se cred manipulaþi? |