| Era un copil minune. Fãrã vreo pregãtire formalã, a îndeplinit cerinþele unei celebre academii de artã la numai 14 ani. Gertrude Stein, care mai târziu i-a devenit amantã ºi patron, a vãzut în el un adevãrat artist; este poate adevãrat cã adesea nici un om nu este nãscut stãpân peste arta sa, dar Picasso a fost. "Picta," scrie Stein, "de la o vârstã foarte fragedã, iar picturile sale nu erau încercãri copilãreºti, ci opere ale unui artist înnãscut." Specialiºtii în opera Picasso interpreteazã faptul cã picta ca un adult încã de copil drept un semn al geniului sãu; existã însã un element copilãresc ºi în operele de maturitate. De aceea, Paul Eluard a putut sã-ºi înceapã conferinþa de la Londra din 1951 cu urmãtoarele cuvinte: "Picasso, cel mai tânãr artist din lume, împlineºte astãzi 70 de ani".
Nu existã nici o îndoialã cã arta lui Picasso, atât în ce priveºte calitatea cât ºi cantitatea, este fãrã pereche, ºi cã picturile, sculpturile, gravurile ºi ceramica lui lasã vederii mâna cuiva care meritã sã fie numit Geniul secolului. Ar fi putut însã ajunge el pe asemenea culmi dacã nu era felul de om care a fost? Este de netãgãduit cã a fost un revoluþionar, cã este autorul a nenumãrate inovaþii ºi cã s-a rupt de multiple tradiþii depãºite, dar nici unul dintre aceste lucruri nu este de ajuns pentru a considera pe cineva un geniu. Trebuie sã fi fost altceva, o anume carismã, ceva care i-a fascinat ºi încântat deopotrivã ºi pe critici, ºi pe admiratori. Iar Picasso, într-adevãr, avea carismã din abundenþã.
|
Manuale
