
În ziua
arestarii sale,K.deschide uşa camerei lui pentru a afla ce se intâmplă
cu micul dejun şi declanşează astfel un val de întâmplări care se
sprijină, de-a lungul întregului roman, pe metafora uşii.Acuzat de
o greşeală pe care nu o cunoaşte, de nişte judecători cu care nu
se întâlneşte niciodata, conform unor legi despre care nimeni nu
ştie nimic, el va deschide nenumărate uşi în încercarea de a lămuri
această situaţie. Procesul, piesă de referinţă în opera acestui geniu al
absurdului care a fost Kafka, renunţă la elementul supranatural pentru a
reda cu deplină luciditate angoasa obsesiei umane. |