Jocurile video sunt prezente peste tot, spaţiul pe
care-l oferă este din ce în ce mai frumos, istoriile pe care le
povestesc sunt din ce in ce mai captivante, iar adepţii lor, singuri sau
în reţea, trăiesc emoţii excepţionale. Numeroase întrebări frământă
părinţii şi profesorii, dar şi jucătorii trecuţi de adolescenţă:
Jocurile video pot fi aliaţi in creşterea copilului, favorizând
dezvoltarea diferitelor abilităţi sau sunt nocive şi creează dependenţă?
Sunt ca nişte monştri ascunşi în spatele ecranului care vor devora
copiii? Există o frontieră de netrecut între şcoală şi jocurile video?
Este posibilă vindecarea tulburărilor psihice cu ajutorul lor?
Pentru autor, pasiunea pentru aceste spaţii noi nu este o problemă
medicală, ci o problemă educativă. Dar cum să înţelegem puterea
jocurilor video, fără să le recunoaştem mai întâi seducţia? Cartea de
faţă ne introduce în lumea interioară a jucătorului, a relaţiei dintre
el şi lumea virtuală, demontând resorturile interioare ale fascinaţiei
exercitate de jocurile video. Scrisă într-un limbaj clar, cartea se
adresează tuturor celor interesaţi de psihologia jocurilor video.
Dacă un adolescent angoasat de prezent îşi găseşte confortul în faţa
ecranului şi a consolei, asta se întâmplă până la urmă pentru că
jocurile îi alimentează stima de sine. În timp ce părinţii îşi fac griji
pentru viitorul său, iar el se întreabă ce va face în viaţă, jocurile
îl liniştesc: de fiecare dată când depăşeşte o etapă primeşte mesaje de
încurajare din partea calculatorului, noi puncte de viaţă şi rezistenţă,
noi arme şi chiar felicitări de la ceilalţi jucători dacă joacă în
reţea. O ocazie de a se simţi în sfârşit apreciat, nu doar ca un elev
mediu sau mediocru care „dacă va continua tot aşa, nu va face nimic în
viaţă".
Nu vrem sub nicio formă să pretindem că violenţa din
jocurile video nu lasă vreo urmă asupra jucătorilor. Ea are efecte şi
produce consecinţe, asta e sigur, dar care sunt ele? Nu întotdeauna cele
pe care ni le imaginăm. Desigur, există un efect comun la toţi cei care
urmăresc spectacole violente în mod repetat, un efect numit
„desensibilizare". Asta înseamnă că cel care asistă la scene repetate de
violenţă sfârşeşte prin a se obişnui cu faptul că violenţa este ceva
normal. Dar asta nu înseamnă că toţi sunt gata să treacă la fapte... |
Manuale
