Cartea: Ultimii Eretici Ai Imperiului (Vasile Ernu)

 

Ultimii eretici ai Imperiului  spune – cu ironie, cinism si mult umor – povestea a doi eroi din doua lumi diferite: un batrin terorist care a incercat sa-l asasineze pe Stalin, disident ce a scandalizat mai multe regimuri politice, si un tinar scriitor specialist in tehnici de fraudare a bancilor. Doi eroi din generatii diferite care isi impartasesc idei, tehnici de lupta si de subzistenta, secrete de decodare a diverselor limbaje, precum si forme de rezistenta si virusare a unor mecanisme de control si represiune. Ce fel de arme, ce fel de substante si ce fel de „vraji” trebuie sa folosesti in societati cu un nivel ridicat de poluare ideologica? Posibile raspunsuri in acest eseu-fictiune, construit ca un dialog epistolar intre protagonistii sai, Vasiliy Andreevici si A.I.

 

„Vasile Ernu e tare prin relaxarea si forta cu care uneste si simetrizeaza Literatura si Mesajul.” (Mihai Iovanel)

 

„Vasile Ernu isi permite luxul «iresponsabilitatii», lux extrem de costisitor intr-o cultura de provincie. Isi permite formularea unei intrebari cu argumentatie simpla care sa nelinisteasca profund. Zguduirea adevarului «de la sine inteles» intr-un ritm nonsalant, aproape prietenos – aceasta e finalitatea, fara dorinta emfatica de rezolvare a aporiei. Ernu imprumuta aroganta imperiului uresesist pierdut in istoria sa personala si o foloseste exact in sensul contrar pe care-l pusesera la cale propagandistii razboiului rece.” (Costi Rogozanu)

 

„Daca ar fi sa cautam precursori pe sol romanesc, primul nume care imi vine in minte este cel al lui Radu Cosasu din Supravietuiri. Acelasi talent lucid si ludic de a face din «rahatul» propagandistic bici estetic, acelasi comic versatil, acid si tandru care excita pe intreg parcursul cartii apetitul de lectura.” (Paul Cernat)

 

 â€žL-am citit pe Ernu. Acest autor trebuie gasit cu orice pret si citit, citit, citit: Must Read! Scrie fara utopism si ideologii si mai ales fara ura. Scrie pur si simplu bine, cu o frumoasa limba simpla, ironica si lirica.” (Gherman Sadulaev)